Dream on, fish on, pescuit la șalău pe lacul Sărulești

 Dream on, fish on, pescuit la șalău pe lacul Sărulești

E o vorbă: în viață e un timp pentru toate și mi-am dorit să vină timpul unui moment atât de intens ca cel trăit la Relax Trophy. Pare că atunci când îți dorești ceva, se va întâmpla, de regula când te aștepți cel mai puțin. Și mai ales când este vorba despre pescuit la șalău pe lacul Sărulești.

The Dream, pescuit la șalău pe lacul Sărulești

Cu două săptămâni înaintea concursului, nu aveam nici partener, nici barcă dar mi-aș fi dorit să se întâmple ceva și să pot merge. Părea că este și ultima șansă de pescuit de anul acesta, mi-era și dor pentru că ultima ieșire pe apă fusese la etapa LRS din Deltă. Ei și cum stăteam eu așa și visam cu ochii deschiși, minunea s-a materializat în Andy Arif care știe să facă noduri complicate care nu se desfac și nu se rup. În cazul de față a legat fir textil cu monofilament, adică i-a propus lui Radu Iscru să meargă cu mine la pescuit la șalău pe lacul Sărulești și ca să rezolve totul dintr-o dată ne-a dat și barca lui și ne-a găsit și un sponsor. Nu știu cum de a acceptat Radu, nici n-am vrut sa-l întreb, mai ales după un an în care am încercat în zadar să găsesc partener pentru fiecare concurs.

L-am cunoscut pe Radu cu două săptămâni înainte de concurs, dar parcă ne știam de-o viață. Toată treaba a fost înlesnită și de o ședință tehnica ad-hoc, ținută în frig și ploaie în jurul bărcii, undeva la marginea Bucureștiului când băieții s-au apucat să desfacă motorul electric care bătea și troncănea, să înlocuiască fire și alte acareturi.

Passion for pescuit la șalău

Radu e așa de prietenos și de plăcut, încât este unul dintre puținii despre care toată lumea e de acord că e „super băiat și super pescar”. Rar așa consens între colegi! De la primele discuții, Radu mi-a povestit cu entuziasm specific unei alte vârste că șalăul pentru el este o poveste în sine. Povestea lui, nu a șalăului. El spune că nu este vorba despre pește, este vorba întotdeauna despre pescar și că, pentru a te întâlni cu captura, trebuie să simți locurile, să fii intuitiv și empatic (el crede că este empatic cu șalăul dar vă asigur că e la fel cu tot ce-l înconjoară).

Îmi este greu să explic teoria lui, dar are în ea ceva din calmul și siguranța unui maestru zen care îl face pe șarpe să danseze după degetul lui. Și asta cu zâmbetul pe buze fredonând o piesă de chitară clasică! Sigur că Radu știe toate teoriile legate de structuri, de tehnică, de culori, de temperatura apei și toate moodurile peștelui însă, dincolo de toate astea, el are o filozofie a pescuitului. E o combinație de încredere în el și în pestele care-i este partener. Îl tratează ca pe cineva care trebuie simțit, înțeles și lăsat să fie. Este un principiu foarte bun de aplicat cu oricine. Spune des despre el că e rac și știu ce vrea să spună cu asta: „nu te strădui să îmi spui prea multe, știu deja”.

Mai toți povestim partide trecute, drilluri, întâmplări, dimensiuni de pești. Nu și Radu! Pentru el pescuitul este aici și acum și fiecare peste este unic. Nu numără, nu compară, se bucură de fiecare! Se gândește constant la pești, la muzici bune și la prieteni. Din combinația asta iese un om în armonie cu tot ce e în jur.

Am revăzut Săruleștiul după mai bine de 4 ani de pauză.

Sărulești este lacul pe care am învățat să pescuiesc la șalău începând cu 2015 de la Ștefan Stoica. Am făcut cu Ștefan un curs intens în care am învățat locuri, unghiuri de abordare, repere de pe mal, orele astrale ale șalăului, importanța echipamentului adecvat, etc. Dincolo de toată teoria – liber la imaginație! Îmi amintesc foarte bine toate prelegerile lui și mai ales faptul că după ce preda rețeta, venea cu elemente surprinzătoare care păreau că o contrazic. Cred că asta e cea mai importantă lecție: învață si apoi fă ce vrei. M-a învățat să abordez lucrurile cu flexibilitate și creativitate.

Oricum, pescuitul la Sărulești are ceva magic și mi se pare că pescuiesc într-o lume răsturnată unde casele, copacii și bisericile sunt în apa și nu pe mal. Un fel de Atlantidă. Nu degeaba minunea s-a întâmplat pe un lac atât de special. Și-mi doream un pescuit la șalău la un concurs organizat de Robert Boanță tocmai pentru că urmăresc de mult Relax Trophy. De altfel, primele gume cu care am învățat să pescuiesc la șalău, au fost niște gume Kopyto pe care le-am luat de la un târg (ehehei ce târguri erau pe vremuri) chiar de la Robert.

Înapoi în viitor, pescuit la șalău pe lacul Sărulești, Relax Trophy

Deci iată-mă pe lacul meu școală, cu lansete de știucă, echipată cu fire groase, cu gume mari și complet lipsită de prejudecați în legătură cu ce-am de făcut. Asociez știucile cu femeile și șalăii cu bărbații, iar șalăul este un fel de bărbat cu care nu prea știu să mă port, unul care stă toată ziua sub o Dacie veche de sub care iese numai daca îl enervezi suficient sau când i se face foame. E țâfnos, agresiv și rigid dar mai e și comod, oportunist și impulsiv. Mai e și genul ăla încăpățânat care face câte o obsesie pentru vreo culoare anume! Îi plac zgomotele grele și uneori e hotărât, așa de hotărât încât nu știi ce te-a lovit! Ce sa mai vorbim, șalăul e un tip complicat și trebuie abordat cu metoda și răbdare!

Deci, start pescuit la șalău pe lacul Sărulești

Radu preferă să caute două ore un loc bun și să pescuiască 20 de minute și nu invers. Știam sigur că nu va dori să piardă vremea la biban așa încât sfârșitul primei zile ne-a găsit cu 3 bibani și fără șalăi, însă cu încrederea intactă. Din experiențele trecute cu Ștefan, am 4 locuri pe Sărulești pe care le vizitam mereu. În prima zi Radu a ales să abordeze 3 din ele urmând ca în manșa doi să îl încercăm pe cel de-al 4-lea.

La startul manșei doi, norocul a făcut să ne trezim desigur târziu și să ne dezmeticim cu 3 minute înainte de start, când am constat că nu mai e benzină în rezervor, așa că a trebuit să plecăm ultimii de la start. Normal că am găsit locul pe care voiam să pescuim ocupat de 4 bărci și ne-am văzut nevoiți să trecem la următorul de pe lista.

Precision în pescuit la șalău pe lacul Sărulești

Ne-am foit vreo 2 ore până să găsim un unghi convenabil, însă încrederea lui Radu creștea văzând cu ochii și asta pentru că simțea el că acolo urcă șalăii, pe apă mică, să mănânce. Aici s-au evidențiat două școli de gândire: noi ne jurăm că am prins toți  cei 6 pești de pe apă mică și am pescuit 5 ore în același loc vizitat din când în când de pești. Alții susțin că acolo e o groapă în care stau peștii și că se activează din când în când, dar că rămân la apă suficient de adâncă. Nu știu cum o fi fost, dar știu că peștii au venit dintr-o zonă extrem de îngustă a pragului, cu substrat tare, cu pietre și rădăcini de stuf și apă mică atacând agresiv ca un pește care se simte vulnerabil în apa puțin adâncă. A reieșit că circulau pe platoul dintre insulă și capătul promontoriului și că între 9.30 și 14.30 a fost mai activ la insulă decât în capătul opus al Săruleștiului. Spre seara s-a activat acolo. Printre alte strategii aplicate de Radu s-au mai evidențiat: lanseuri lungi de placaj în lateral astfel încât să protejeze de colegi locul în care pescuiam eu, schimbatul lansetelor între noi, schimbatul unghiului din care pescuiam.

Perfection în pescuit la șalău pe lacul Sărulești

Primul șalău a fost prins de Radu și asta a venit să îi confirme că are rost să insistăm. Apoi am prins eu 3 la rând, un strapazan și un crap. Radu și-a zis că trebuie să tranșeze situația și a prins la distanță de nici o oră un șalău de 65cm și captura concursului de 75cm. Cu 9 pești am încheiat ziua doi pe locul 2 la distanță mică de locul întâi.

Ne descurcăm, pescuit la șalău pe lacul Sărulești

Strategia pentru a doua zi a fost să încercăm din nou același loc la prima oră însă ne-am imaginat că va fi ocupat și ne-am străduit să găsim un alt loc fierbinte în apropiere, ceea ce n-am mai reușit. După 4 ore fără niciun pește, ne-am dus să prindem și cel de-al 10 pește, un biban de 25cm și odată cu el am urcat pe locul întâi. Din acest moment lucrurile s-au succedat cu repeziciune și după câteva răsturnări spectaculoase de situație în clasament, am ajuns să prindem în ultimele 3 minute ale concursului un biban care să ne aducă de pe locul 3 înapoi pe 2.

Între agonie și extaz

Sigur ca n-a contat așa mult poziția în clasament cât emoțiile, speranța și bucuria de la final. A fost ca o cursă într-un mountain rousse. În tot acest timp Radu și-a păstrat calmul pentru că, vorba lui, „Ne descurcăm!”. Ar fi fost la fel de liniștit pe locul 5 cum ar fi fost și pe 1. Cum spune chiar el: pescuitul la șalău este despre pescar, despre încredere și concentrare. Ar fi pescuit la fel, for the love of the game și în concurs și în afara lui.

Fericirea-i un lucru mărunt

După încheierea concursului nu mai știu bine ce s-a întâmplat! E doar o stare de euforie greu de descris. Bucuria vine din confirmarea că lucruri aproape imposibile se pot întâmpla și se întâmpla pe nesimțite fără ca ceva fastuos să le anunțe. Și mi s-a întâmplat mie! Fetele nu țin neapărat să câștige competiții și n-am deloc orgoliul de a fi mai bună decât un băiat, nici nu sunt și nici nu pot fi. Simțeam nevoia unui moment de triumf că să nu mai simt întrebarea nespusă „de ce vii, de ce iți place?”. Aș fi vrut să nu fie nevoie să mă mai explic de fiecare dată. Mai emoționant decât orice a fost reacția celor care s-au bucurat pentru mine atât de mult!

Own Your Next Catch. And you’ll never have to tell the story of the one that got away.

Cel care a făcut ca toate astea să se întâmple m-a întrebat dacă sunt fericită. Da Andy, sunt! Radu s-a bucurat și el însă moderat și deja se gândea la următoarea partidă și la ce-a învățat din cea de azi. A uitat deja de peștii din partida asta, se gândește la cei de mâine. Am înțeles ceva din experiența asta, anume că firea, lumea, viața în general, răspunde celor care se străduiesc să facă să se întâmple binele în jur. Ce-am trăit eu nu e o întâmplare și, deși e magic, este perfect explicabil: Andy și Radu au făcut tot ce-au putut ca eu să-mi îndeplinesc un vis. Atât de simplu a fost! E greu să le mulțumesc suficient însă am să mă străduiesc să fac și eu același lucru pentru altcineva care visează la ceva aproape imposibil.

Au trecut 7 ani și-o lună de când am început să pescuiesc…:)

I’m going fishing

Sounds crazy I know

I know nothing about fishing

But just watch me go

Ioana Alexe

Dacă ți-a plăcut acest articol citește și Odă bărbatului pescar de ştiucă by Ioana Alexe

Daca ti-a placut, apreciez orice SHARE

Andy Arif

https://andyarif.ro

Pescuitul este o joaca frumoasa, atunci mai ales atunci cand o iei in serios. Copil de pescar, tata de pescar, prieten de pescar, povestitor, calator, iubitor de natura, visator in aceasta minunata lume a pescuitului. Fie ea vorbita, scrisa, foto, video sau online.

Postari asemanatoare

2 Comentarii

lasa un raspuns

Powered by TranslatePress