Fiind băiet la fly fishing cutreieram

Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam.
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Așa poezie a fost și pentru mine în urmă cu 20 de ani când am început să pescuiesc la muscă pe râuri de munte. N-a fost chemarea naturii, a fost meritul lui Sorin Drăgoi, pe acea vreme un fel de Brad Pitt (A river runs through it) al pescuitului la muscă în România.

Rău de muscă, bun de fly fishing

La începutul anilor 2000 descoperisem bălțile și râurile de răpitori din jurul Bucureștiului și tocam mărunt, de pe mal, bibănei, ștrapazani, mârle și cleni, iar Sorin era providerul number one de gume mici și voblere micro pe care i le tocam de asemenea. La fiecare vizită pe care i-o făceam să-mi iau micile năluci aducătoare de pești îmi spunea că-i o tâmpenie pescuitul pe care îl fac și că trebuie să mă apuc de fly fishing. Și a tot insistat povestindu-mi despre noblețea pescuitului la muscă, despre istorie, despre trecut, prezent și viitor, aratându-mi cărți, oameni, pescari și scriitori celebri, echipamente vintage și de ultimă generație, muște artificiale și tot ceea ceea ce orice muscar din România și-ar fi dorit să vadă adunat la un loc la acea vreme. Îmi plăcea și mă atrăgea, dar nu așa m-a convins Sorin. Mai în glumă, mai în serios, ne-a luat într-o zi pe sus pe mine și pe George (amicul meu de sacoșat la pungă pești mici) și ne-a dus la Arrow (depozitul din Crângași) păcălindu-ne să ne luăm bani mai mulți la noi ca să cumpărăm gume mici și chestii de consum la prețuri de depozit. Super ofertă!

Prima zi de fly fishing, întâia zi de balet artistic

Câți bani ai la tine? A întrebat Sorin. Am scobit buzunarele, am declarat suma și ne-am trezit cu câte un combo de fly fishing Ron Thompson, entry level, lansetă, mulinetă, șnur și nu cred că a mai intrat ceva în banii aia. Ba da, mint, niște gume mici, normal, de rest. În maximum o oră eram pe Argeș, aval de Mihăilești și făceam împreună cu George balet artisitic cu snururile de fly sub indicațiile exigentului și metronomului profesor Sorin Drăgoi. Am rașchetat boscheți, am pierdut muștele (lui) prin copaci, ne-am agățat pe noi și între noi, dar am și prins. George a prins primul, nu și-a dat seama până nu i-a spus Sorin: “Bah, vezi ca nu ți se așează firul că ai un clenuț în cârlig de ceva vreme pe care îl tot târâi pe mal și îl arunci în apă.” Cert este că m-a prins jocul cu șnurul și muștele, fly fishing-ul chiar era altceva. Au urmat doi ani de zile în care am pescuit cel puțin o data la două, trei zile, la muscă, pe Argeș. Super ani, super cleni, super pescuit.

Fly Fishing, lipa, lipa, huh, huh

Au urmat râurile de munte, tot sub bagheta lui Sorin, păstrăvii și lipanii. Toți mici mici, că așa erau apele, că atâta mă pricepeam eu, nu mai contează, dar cert erau cei mai frumoși pești din lume. Și gustoși pistruiații, mai puțin lipanii că tare mult i-am fugărit să îi prind. Cu primul lipan pe care l-am prins pe un râu din apropierea Clujului am petrecut minute întregi privindu-l cap, coadă, dorsală, flamură. El în apă, eu pe mal, un vizual greu de reprodus în zilele de azi pe apele noastre. L-am eliberat fără niciun regret. Mă lepădasem de sacoșă. Da, pescuitul la muscă sau fly fishing are într-adevăr alte valențe. Restul nu-s o tâmpenie, cum spunea Sorin, toate stilurile de pescuit au farmecul lor, dar îl înțeleg din ce în ce mai bine pe măsură ce trec anii, pescuitul la muscă are ceva special greu de reprodus în cuvinte. E o stare de spirit. Destul cu poezia, mutăm teleobiectivul nostru în 2007, Suedia.

My first and my last Fly fishing in Sweden

2007, prima oară în Suedia, primul râu pe care pescuiam după un drum de 3500 kilometri cu mașina, deci aveam toate sculele de pescuit cu mine, bineînțes și un combo de fly fishing, ceva de la Cabelas, PT, clasa 2 și un kit de travel suedez clasa 5/6, mulinete Cortland (da, ca firul) și Okuma (aveau niște mulinete fabuloase). Evoluasem. Eram pe un sector de râu de 4 kilometri, între două lacuri, pe care aveam voie să pescuim maximum 4 pescari la păstrav și lipan. Șofer fiind și gardianul cheilor de la mașină, am așteptat ca Petre, Mălin și Paco să își pregătească sculele de pescuit și să pornească înaintea mea. Din buza lacului de unde iesea răul au început să prindă știuci, bibani, apoi lipani și păstrăvi pe măsură ce râul prindea viteză în aval. Rapid am luat și eu o lansetă de spinning, am legat o rotativă și am luat-o la sănătoasa pe urmele colegilor. Pe prima cotitură a răului, într-o zonă mai largă cu pietre multe și un brâu de curent cu adâncitură, am prins primii mei lipani trecuți de 40 de centimetri. Mi se păreau din alt film, alți pești față de cei pe care îi prinsesem în România. Mă rog, chiar eram în alt film. Am poposit o vreme pe autostrada lipanilor, trăgeau la fiecare lansare, până l-am auzit pe Petre strigând  “Păstrăăăăăv!”. Normal, fugi după Petre, lasă lipanii, voi ce ați fi făcut în locul meu? După doi păstrăvi și o știucă tot nu îmi ieșeau din cap locul superb și lipanii lăsați în spate. Băi, dar stai, eu am echipamentul de fly fishing în mașină!

Bere, coarne și fly fishing

Băi, dar am și bere în mașină. Trebuia cumva sărbătorit momentul. M-am întors la mașină, am desfăcut o bere, am savurat momentul acompaniat de o țigară după care, tacticos am început să îmi pregătesc echipamentul de fly fishing. Locul cu pricina nu era departe de mașină, în 10 minute eram din nou în drill cu lipan. This is life! Au urmat mulți lipani prinși la muscă uscată și nimfă și încă două beri, normal. Știi ce mișto este ca din când în când să iei o pauză, să privești și să asculți râul, să sorbi o gură de bere stând cu fundul pe o buturugă, cu picioarele în apă alături de niște coarne de cerb? Priceless. M-au marcat momentul, locul, lipanii, păstrăvii, râurile, natura aia pură și restul primei mele expediții în Suedia prin prisma pescuitului la muscă. La întoarcerea în țară, cu un gust amar pe care îl am după fiecare întoarcere din alte țări, m-am autosugestionat că pescuitul la muscă nu avea legătură cu ceea ce făceam în România. Am făcut cadou o parte din scule, muștele i le-am dat lui Anghelina. Împrumut.

După 15 de ani

De-a lungul timpului pescuitul pentru mine a căpătat alte și alte valențe, dar n-am pus total musca-n cui, am mai întins ocazional câte un șnur, un lanseu, două, așa de întreținerea formei, cu echipamentul prietenilor muscari aflați pe lângă mine, fie că a fost la păstrăv, știucă sau crap. Da, da, crap, ați citit bine.  Următoarele expediții în Suedia au fost sub semnul știucii, competițiilor și câte un pescuit pe repede înainte la păstrav și lipan, unde, în lipsă de timp, echipamentul și nălucile de spinning erau, sunt și vor fi mult mai eficiente. Fly fishing-ul are nevoie de timp, de trăire, de analiză, de emoții, de poveste. Mutăm din nou teleobiectivul anul acesta, în 2022, Suedia, unde am petrecut 11 zile la invitația lui Roine, fratele meu suedez dintr-o altă mamă, așa cum îmi place să îi spun. Scopul expediției, pescuit pe râuri și lacuri, la păstrăv și lipan, pe râul Vindelälven și afluenții săi, un râu natural, neregulat, aflat sub patrimoniul Unesco. O să povestim mai multe într-un articol viitor despre cum ar trebui să avem grijă de râuri, pe modelul suedez, până atunci să revenim la musca noastră cea de toate zilele.

Ai muscă, n-ai muscă, dai la fly fishing

Tot pe modelul Sorin Drăgoi, Roine îmi spune că și-a vândut toate sculele de pescuit, bărci, lansete, mulinete, năluci și a păstrat doar echipamentul de fly fishing. Restul nu mai aveau rost, ocupau timp, spațiu și îi furau din contopirea cu natura și relația cu peștii. Ok, deci facem un fel de Fly versus Spinning zilelele astea? i-am spus eu. Nu, neapărat, de exemplu, mâine mergem să pescuim exclusiv la fly fishing, a replicat Roine, trebuie să îți revii și tu cumva din alergătura asta după pești. Cum Roine? N-am voie deloc la spinning? Nu. Fly Fishing or Die, așa este regula pe acest râu plin de lipani și păstrăvi mari și, dragul meu, aceasta este lanseta ta, am cumpărat-o special pentru tine când vii aici. Mai știi să pescuiești la fly fishing? închide Roine discuția înainte de a-l întreba eu cum facem că n-am echipament de fly fishing. Ca în operațiunea Monstrul, Roine îmi pune în mână o lansetă Scierra Memento clasa 5, o mulinetă Track 2, un șnur Aerial, un leader Stroft, o rolă de fire Stroft și o cutie de muște făcute de Joacim, partenerul lui de pescuit la fly fishing. Wadersi și bocanci aveam, oleacă de fly fishing știam, urma cu siguranță o nouă sau veche experiență plăcută.

Trăiască berea în care ne-am născut

Știi cât de mișto este să nu ai bagaj? Doar o lansetă, o mulinetă și o cutie de muște în buzunar? Eu unul uitasem. Și nu numai asta. Bref, am prins o grămadă de lipani, un păstrăv și am mai scăpat câțiva, am avut timp privesc râul, să ascult apa cum curge și să mă bucur de tot ce mă înconjura. Și de prieteni și de o bere, bineînțeles acompaniată de o țigară ca deh, îmi place să fumez. Mă rog, o mică parte sper că se simte în video de mai sus, mai urmează, pe cuvânt de pescar. Pardon, de muscar.

Mai mult, am avut parte și de o masă în natură, pardon două mese, pregătite la rang de Master Chef în sălbăticie de Lars și Joacim, stropite din belșug cu bere și cafea la ibric. La cererea telespectatorilor o să pun pe montaj video cum se face o shaorma cu biban afumat și ceva burgeri de cerb cu dulceață de fructe de pădure. Doar să mă anunțați într-un mesaj pe facebook, instagram sau pe mail dacă v-ați abonat la newsletterul din site. Vis.

Hai acasă, hai cu mine

Întors, din nou, în țară am tot dat firul filmului înainte și înapoi prin toate cadrele memorate cu pescuit la muscă, de la prima lansare pe Argeș, prin râurile noastre superbe de munte, până la primul și ultimul lipan prins în Suedia. Că o fi de la înțelepciunea vârstei, că o fi de la faptul că în sfârșit am reușit să asimilez învățămintele maeștrilor Sorin și Roine, așa un dor m-a apucat să pescuiesc din nou la fly fishing…L-am sunat instantaneu pe Anghelina să îmi dea muștele și scrisorile de dragoste înapoi și apoi am deschis cufărul cu amintiri din muscărit din debaraua de pescuit să văd ce am mai păstrat din vechiul arsenal. Nu mai aveam mare lucru, deci iar ne punem pe achiziții. Buuun și cu ce să începem? Mă înțelesesem foarte bine cu lanseta lui Roine, atât la muște uscate, cât și la nimfe și la pești mici și la pești mari și pe distanțe scurte și pe distanțe lungi în lansare. Păi atunci să fie Scierra, nu? Nu că aș fi eu un pescar reper în fly fishing și alegerea echipamentului de acest gen, dar pornind de la premisa că firma scandinavă a deservit și mulțumit multe generații de muscari cu echipamente de la A la Z, iar eu am fost mai mult decât mulțumit, pot recomanda cu toată căldura produsele Scierra. Recunosc că mi-a plăcut și sloganul “Scierra, for the magical moments of fly fishing!”

Din vitrina cu fly fishing am ales

Lansetă Memento clasa 5, mulinetă Traxion 1, șnur Aerial, leadere Trout, fire Stroft GTM. Perfect până aici, de Stroft v-am mai spus de ce și cum, nu? Așa, lansetă avem, mulinetă avem, dar ceva pe fashion bagajerie, accesorii nu luăm? Am luat, am luat, pantaloni Helmsdale Fishing că poate nu-i vremea sau locul de wadersi, rucsac de umăr Kaitum pentru d-ale omului normal, ochelari de soare Street Wear să văd pistruiații mai mari și un clips magnetic pentru miciog și joacă pe orice suprafață de fier. E super fun. Am mai uitat ceva? O, da, piesa de rezistență la propriu și la figurat. După câteva telefoane și mesaje schimbate cu prieteni mai vechi muscari am fost anunțat că nu am ce să caut la păstrăv în România fără spray de urs. Oriunde aș merge. Spray de urs, checked! Aoleu, am uitat de muște, Anghelina, trec pe la el îmi înmânează cele 4 cutii anunțându-mă voios că o mare parte sunt putrezite și că n-am ce să mai fac cu ele. Dar nu mă lasă el așa, cine n-are bătrâni ca Anghelina să-și cumpere, și-a rupt din trusa lui câteva muște legate de el, mi le-a băgat tacticos într-o cutiuță d-aia de probe de urină, și cu o privire ștrengărească pe sub ochelari a mormăit: Da’ îmi zici și mie dacă prinzi pe unde te duci, unde și la ce…da? Da. Înainte să ne despărțim, Madălina, consoarta lui care încă îl mai suportă (nu știu cum mai face asta că e un moș răutăcios) mi-a strecurat pe ascuns câteva musculițe prinzătoare. Sîc!

Înapoi în viitor, fly fishing pe tărâmuri mioritice

Ei, dragii mei, acum unde mergem noi la păstrăv? Asta da întrebare. Răspunsul nu l-am aflat nici până astăzi. Sincer nici nu l-am căutat foarte mult ca să nu mă demoralizez din prima. Am ales râul Vâlsan pentru că aveam o deplasare în zonă și am zis să umbin utilul cu plăcutul. Dar cum aflu eu dacă mai este păstrăv pe Vâlsan? I-am sunat pe Florin Ghimisliu și Ovidiu Mihuț, doi pescari reper pentru mine unul în ale muscăritului. Mi-au spus unde, când, cum și la ce să dau și da, mai este păstrăv pe Vâlsan în ciuda tuturor lucrurilor “bune” care se întâmplă pe râurile noastre de munte, dar se prind foarte greu. Am aflat că păstravului de Vâlsan i se mai spune și Inorogul. Cu permisul făcut la Romsilva (30 lei pe zi) și cu multe așteptări, am urcat în weekendul următor pe cheile Vâlsanului, un peisaj amețitor care îți taie răsuflarea până începi să dai de poienițe, oameni, muzică, grătare, masini și bușteni trași prin apă, sunete de drujbă și așa mai departe. Nu-i nimic, mergem și mai sus. Cât mai sus? Până nu mai putem înainta cu mașina și e liniște totală. Gata, e liniște. Ascult râul, îl privesc, mă uit după insecte, leg o muscă prinzătoare de la Mădălina, sîc, îmi pun ochelarii polarizați și caut cu privirea LOCUL. Locul este acolo unde un păstrăv pândește ferit de curent cădere unei insecte, în timp îl vezi, îl știi, îl simți. Găsesc locul cu privirea, desfășor șnurul de pe tambur și îi prezint perfect insecta mincinoasă. Îi scot din prima pistruii în razele sorelui, ploop, ratează musca. Așez și a doua oră natural musca pe apă, ploop, o ratează din nou. Ce poate fi mai frumos de atât? Hai încă o dată, hai ia-o… Sursurul perfect al râului este întrerup brusc de un zgomot de sticle de bere lovindu-se între ele…”Bo$$, ie pește pe apa asta?”. Îi răspund că da, este, mă întreabă ce pește este, îi răspund că păstrăv, se uită ciudat la mine, mă studiază din cap până în picioare, zice “Aha” și dispare în pădure cu sacoșa de beri ce se odihniseră la rece în râu.

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape…
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

Va mai urma?

P.S. 1 Așa cum i-am promis lui Anghelina, i-am spus unde am fost, că sunt păstrăvi și la ce se prinde. A urcat și el a doua zi pe Vâlsan, mai sus de locul unde am reușit să ajung eu și a prins. Bine, a prins Mădălina mai bine ca el, cum este și normal, scor final 10 la 5. Și doi zero la văzut urs.

P.S. 2 Fotografiile cu păstrăvi ale lui Cristi și ale Mădălinei sunt de la Zetea, râul Târnava Mare, ultima redută a râurilor civilizate din România. Regulament și taxe de bun simț aici.

P.S. 3 Later edit.

Pentru că foarte mulți dintre voi m-au întrebat “Andy, dar când pui videoclipul cu shaorma de biban afumat și burgerii de cerb cu dulceață de pădure gătite în pădure de Lars și Joacim?”, ei bine, l-am montat și l-am pus. Mă rog, sincer, nici pe mine nu m-a întrebat nimeni, nimic. Enjoy.