Pescuit la pastrav sau la stiuca? Asta-i intrebarea!

De ce spun pescuit la pastrav sau la stiuca? O sa va povestesc cum s-a transformat pastravul meu record intr-o stiuca. Pai, eram  pe un rau in Suedia si mi-a rupt nemernicul. Mare, cel mai mare indigen vazut de mine live, in lanseta, in drill. Un an mai tarziu m-am intors dupa el, fix pe acelasi rau, fix pe acelasi loc, fix cu aceeasi naluca. Aceleasi sperante, alt fir. Sa continui?

Aventuri la pescuit din Suedia

Faceam ordine prin pozele mai vechi din Suedia  si am gasit-o pe cea de mai sus. Nimic special in prima faza, doar o stiuca prinsa pe un rau de pastrav si lipan, o intamplare frecventa pe apele scandinave. Dar pentru mine a fost un mix de bucurie, adrenalina si dezamagire. Pai sa va povestesc, nu?

Back in 2018!

Mica poveste pe care v-o relatez a inceput cand am participat la Lapland Pike 2018. Chiar daca scopul expeditiei noastre era o competitie destinata pescuitului la stiuca pe lac, din barca, n-am rezistat sa ne luam si cate o lanseta pentru pescuit la pastrav si lipan pe rauri. N-ai cum altfel, daca incepi sa urci spre nordul Suediei, zecile de rauri pe care vezi nu te pot lasa indiferent. Mai ales cand stii ca majoritatea acestora ascund din abundenta pastravi si lipani pe care i-ai visat sau vizat ani de zile in Romania.

Lapland Pike

Ajunsi noaptea tarziu la Doro Camp, urma sa pescuim timp de doua zile pe lacul Belvik, din barca, la stiuca. In timp ce ne pregateam sculele de pescuit pentru a doua zi, ca sa ne mai taiam din oboseala, nedormiti de o noapte, am deschis larg geamurile cabanei. Aer curat si…surpriza, se auzea sursurul unui rau. Normal ca am montat si lansetele de pastrav. Dupa doua ore mult prea scurte de odihna, ne-am trezit pentru a ne intalni cu ghidul nostru de pe lacul Belvik. Robert, deja imbracat, a zbughit-o in spatele cabanei, revenind dupa 20 de minute,“Am prins doi lipani si un pastrav!”.

Pastrav si lipan

Din cauza unui front atmosferic rece inopinant, stiucile nu au fost active in acea zi pe lac, asadar, dupa cum si banuiti, ne-am intors rapid in camping sa mai prindem cateva ore de pescuit pe rau. In 5 minute eram toti echipati cu lansetele de pastrav si un pumn de naluci in buzunare, intreband la receptia campingului despre regimul de pescuit al raului. Primim acceptul de a pescui, cu sugestia de a merge la 4 km in aval sau amonte, zona campingului nefiind cea mai buna. Si am mai primit o sugestie, sa retinem cativa pesti pentru consum.

Indigenul suprem

Ne-am imprastiat care pe unde am apucat si au inceput sa curga lipanii si pastravii. Raul vijelios cu multe pietre si obstacole ne-a tocat rapid rotativele din dotare. Inainte de lasarea serii, ma intalnesc cu Albu si ii iau cu insistente, apoi cu forta, ultima rotativa ramasa libera. Ultimele rotative, ultimele lanseuri, imi vine si ultimul peste. Un patrav indigen iesit din spatele unei pietre, imi da in scurt, intep, o ia in amonte, se ridica in suprafata sa faca o lumanare suficient cat sa-l vad. Imi rupe fara drept de apel un fir monofilament de 0,16mm. Cat de mare a fost? Greu de spus fara exagerari pescaresti, cert este ca a fost cel mai mare pastrav indigen pe care l-am avut eu in lanseta.

Am finalizat partida din 2018 cu un gust combinat, dulce de lipan si amar de pastrav ratat. Dar stiam ca ma voi intoarce fix peste un an, in acelasi camping, pe acelasi rau, cu aceeasi rotativa.

Inapoi in 2019

In seara dinaintea plecarii in Suedia, anul acesta, mi-am incropit rapid o trusa de pastrav (numai rotative axate Berti) o lanseta scurta Pezon&Michel light si fir, hmmm, ce fir sa imi iau, asta-i intrebarea. De 0,16mm clar nu mai iau, 0,18mm n-aveam la indemana pe nicio mulineta si nici de rezerva pe role. Gasesc totusi o mulineta 2500 cu un fir fluorocoated de la ASSO Ultra Low Strech, diametru 0,22mm, un fir pe care l-am folosit in primavara pentru voblere minnow suspending. Acum, dupa aproape un sezon de uz il recomand cu caldura, las si un link doritorilor. Combo-ul parea putin disproportionat, dar asta am reusit sa incropesc, pentru cateva ore de pescuit pe fuga sigur ma descurc asa si sigur nu mai imi rupe niciun pastrav, au fost ultimele ganduri inainte de finalizarea bagajului.

Pastrav sau stiuca

Bun, am ajuns din nou in Doro Camp, in 2019, avand tot ca scop final competitia de pescuit la stiuca din barca Lapland Pike. Normal ca in prima dupa amiaza libera am atacat raul, impreuna cu Cristi Albu, Cristi Peev si Elvis Vigu. Am coborat coborat in aval, lasand pentru final locul unde pierdusem pastravul cu un an in urma. Raul avea debitul mai mic, implicit mai putin pesti, dar am reusit sa prindem cativa lipani. Combo-ul functiona perfect, in ciuda mulinetei prea mari si firului prea gros, lansari lungi si precise si…n-am mai pierdut nicio rotativa, reusind sa dezdoi ancorele prin tractiune din orice obstacol. Eram pregatit pentru revansa.

Elvis is in the building

Cristi&Cristi se retrag, eu cu Elvis urcam in aval, mai prindem cativa lipani mici pe drum, ii povestesc lui Elvis patania de anul trecut exact cand ne-am apropiat de locul cu pastravul. “Uite aici este!” ma las pe vine si lansez fix pe traseul revazut de atatea ori in memorie. Pastravul iese de dupa o piatra si rateaza atacul, ramanand in suvoi. Nu va mai zic cat aveam pulsul, lansez din nou, il vad in suvoi cum urmareste, parca e mai mare decat l-am vazut anul trecut, urmareste rotativa si fix inainte sa o ia, un lipan mic i-o fura de la bot. Pffff. Eliberez in mare viteza lipanul, dupa ce l-am injurat, si incep sa caut din nou pastravul prin suvoi. Dupa, doua, trei sau patru lanseuri si recuperari in gol, iese din nou din suvoi si imi da un atac sa imi sara lanseta din mana, dar de data asta il am, intepat, nu mai are cum sa rupa. Esti al meu!

E stiuca..ptiu!

Lipsa wadersilor nu mai conteaza, surprusul de adrenalina ma face sa intru instant in apa cand pastravul o ia in viteza, in amonte, pe frana, pe suvoi. Elvis asista toata tarasenia, malc, la cativa metri distanta. Incep sa pompez incet, pleaca din nou, iar pompez, incepe sa se apropie, ma bag pana la genunchi in apa rece ca gheata, incep sa ii vad coloritul maro, mare nene, mare! Pana cand Elvis, vadit deranjat, imi spune: “A. E stiuca!”. Ptiu! O vad si eu intr-un final, stiuca… sparg linistea cu cateva injuraturi si bonus il cert si pe Elvis: “Puteai sa taci din gura, ma mai bucuram si eu cateva momente de drilul vietii! Tu nu ai sentimente!”.

N-am prins monstrul. Asta-i tot, defapt e simplu. In fond, nu-i nicio scofala. Cam asta a fost povestea Pescuit la pastrav sau stiuca.

Citeste aici mai multe Povesti la pescuit.