Unora le place mreana

Și mie, implicit. Și vouă. Mai ales după ce o să vedeți pe F&H Channel cele șase episoade ale filmului King Garam, turnat pe râul Garam (Hron) din Slovacia. Na, că v-am spus și locația. Ca să nu aveți și alte întrebări fără răspuns, că sigur o să vă intereseze echipamentul cu care am păcălit și îmblânzit mrenele, vă las și câteva link-uri aici: fire Stroft GTM și Color, lansete Arrow Air Pro, mulinete Daiwa Emeraldas, voblere Savage Gear Crucian Crank și Jackall Chubby. Ar mai fi multe de spus, dar prefer să îi predau ștafeta lui Mălin pentru că povestește mult mai frumos decât aș putea să o fac eu. Enjoy.

Andy Arif

 

Lansez. Fix acolo unde curentul râului se întoarce și divulgă o zonă mai adâncă. Dar știu că acolo nu se va întâmpla nimic. Voblerul mini crank intră în șuvoiul puternic, este o evoluție în deriva puternică, pescuiesc perpendicular pe current, iar voblerul intra în zona de atac. E clar o astfel de zonă, acolo sunt câțiva bolovani mai voluminoși care oferă adăpost mrenelor. Atacul mrenei nu este violent, este mai mult o stopare care seamănă cu agățarea voblerului într-o piatră. Trebuie să înțepi când simți așa ceva în lansetă. Poate fi o mreană, poate fi o piatră. Simt vibrația puternică în curent a voblerului. Simt cum lovește pietrele din albie cu barbeta. Simt cum se oprește. Înțep. Voblerul rămâne pe loc. „Am agățat” îi zic nervos lui Arif, care pescuiește la câțiva metri în aval. Trag de fir, scutur voblerul din vârful lansetei. Trag din nou sperând ca voblerul să scape de sub piatră. Rămân fără speranță și țin așa firul tensionat, cu lanseta curbată.

Mi se pare? Urmăresc firul acolo unde intră în apă și am senzația că se mută foarte lent spre amonte. Nu mi se pare. „Bolovanul” se mișcă spre amonte. „E pește! Nu pot să cred…” îi zic lui Arif. Vine spre mine prin râu cu camera de filmat pornită. Peștele începe să ia fir constant de pe mulinetă. Nu se simte nicio zmucitură, nimic. Doar o tracțiune colosală în lansetă și un fir care începe să se deruleze de pe mulinetă tot mai repede. Arif filmează, eu îmi intru în rol. Bravez, vreau să par calm. Zic câteva cuvinte cu nonșalanță, cum s-a oprit voblerul, cum am crezut că s-a agățat, cum am rămas așa prins cu voblerul la punct fix în râu. „Am un submarin” zic. Atât mai apuc să zic și voblerul scapă din pește. Curentul îl aduce umilit spre mine. Uit de nonșalanță, de cameră și înjur. Îmi vine să arunc lanseta în râu.

Cu siguranță că cea mai interesantă filmare din 2022 a fost pentru mine cea de pe râul Garam, din Slovacia, acolo unde l-am avut ca invitat al emisiunii pe Andy Arif. Am avut de la început vești nu prea bune de la prietenul nostru Peter Sztachovitz – un obișnuit al râului – în legatură cu nivelul foarte scăzut al apelor și cu răcirea bruscă ce a precedat sosirea noastră în Slovacia. Vestea ne-a cam dat fiori, pentru că apa avea în jur de 6 grade Celsius, semn că mrenele se retrag în Dunăre, iar peste toate astea apele scăzute au determinat și clenii să coboare spre fluviul aflat la aproximativ 20 de kilometri de zona noastră de pescuit.

Pe drum Arif s-a destăinuit, o destăinuire grea, de autostradă lungă și monotonă: de fiecare dată când pleacă la pește, plouă. Are un nor sociopat care îl urmărește peste tot. De data aceasta norul ne-a ajutat, pentru că ploile abundente, care au coincis ca debut cu plecarea noastră din București, au ridicat nivelul apei din râul Garam astfel încât la două zile de la sosirea noastră în Slovacia, peștii urcau din nou pe râu. Fiind un pescar de Deltă, de barcă, pescuitul pe râu a însemnat o conversie a echipamentului și tehnicilor de pescuit, dar m-am adaptat din mers, mai ales că îmi făcusem deja temele de acasă. Minciog special, wadersi, accesorii la purtător, tot felul de cutii și cutiuțe prin labirinticele buzunare ale vestei de muscar. Din fericire doar după câteva ore de pescuit îmi intrasem deja in rol, iar peștii dădeau și ei semne că sunt interesați să fie personaje importante în castingul noilor episode din seria “Expediții la noi acasă”. Revenisem la prima mea dragoste – pescuitul pe râu.

Dacă în barcă spațiul restrâns te ajută să pescuiești și să filmezi în același timp, pe râu lucrurile stau cu totul altfel. În primul rând trebuie să intri în apă, iar camera de filmare trebuie să rămână undeva la câțiva metri de mal, apă adâncă și curentul puternic punând în pericol acest echipament. Așa că, eu fiind și cameraman și gazdă a emisiunii, am încercat să fac cât mai natural posibil translația de la cameră la lanseta. Uneori mi-a ieșit, alteori nu. Totul asezonat cu o ploaie insistentă care a făcut aproape insesizabilă granița lichidă dintre râu și restul universului. Dar, dincolo de orele obositoare petrecute pe râu, dincolo de ratările spectaculoase și de peștii capitali scăpați, au fost zecile de capturi și zilele petrecute împreună cu Andy Arif pe un râu absolut fantastic. Iar această bucurie a pescuitului se va vedea cu siguranță în film.

Cel mai palpitant capitol al filmărilor de pe Garam a fost pescuitul în drift, coborând pe râu aproape 6 ore, sub atenta îndrumare a ghidului profesionist de pescuit Zoltan Szabo, cel care ne-a pus la dispoziție caiacele. Nimic nu se poate compara cu acest gen de pescuit, cu permanenta schimbare de peisaj, cu locurile de pescuit care se derulează în permanență și pe care nu trebuie să le ratezi. Să vâslești pentru a controla caiacul, să filmezi și să pescuiești, totul fără a risca o baie în apă rece, iată adevarata provocare.

Iar când ai la capătul firului un clean nărăvas, totul trebuie ridicat la puterea a doua. In linii mari pescuitul din caiac pe râul Garam are ca specie țintă cleanul, dar și bibanii și avații intră în joc fix atunci când te aștepti mai puțin.  Influența Dunării se resimte pe ultimii kilometrii ai râului, iar apariția unui somn corpolent în ancorele voblerului, nu este chiar un accident izolat. Totul este să îți păstrezi calmul și să controlezi în egală măsura peștele și caiacul. Pentru că râul este plin de capcane.

Cu mreana, ei bine cu mreana a fost alt joc: cu picioarele pe pământul ferm, sau cât de ferm poate fi un prundiș acoperit cu alge și mâzgă alunecoasă. Am venit pregătiți pentru un turnir cu mrene fascinate de răcușori din silicon, cârlige off-set și lestări articulate de genul cheburashka. Am plecat după 6 zile de pescuit numai cu voblere mini crank, evident lăsate mai toate până la urmă printre pietrele și buturugile râului. A fost un sacrificiu pe care ni l-am asumat și care a meritat. Dovadă numeroasele mrene venite să facă spectacol în fața camerelor de filmat.

La 5 mrene scăpate, una ajungea în minciog. Aceasta era o ecuație pe care am învatat-o destul de repede. Mreana nu este un pește răpitor, gura ei subterminală nu este specializată în prinderea peștilor… numai că mrenele nu pot lăsa oportunitățile de hrănire să treacă pe lângă ele. Cert este că odată înțepate, mrenele pleacă în amonte, dupa care – dacă nu le aduci spre minciogul victorios – încep să plece pe curent în jos, semn că au scăpat din ancore în timp ce urcau puternic în drill pe curent. În astfel de momente este foarte probabil ca firul să treacă tensionat peste spatele peștelui, în lungul său, pe lângă înotătoarea dorsală. Odată voblerul scăpat din gura cărnoasă a mrenei, peștele are tendința să continue urcarea pe curent, în timp ce voblerul alunecă spre dorsală, de care se agață cu una dintre cele două ancore. În acest moment peștele prins de la jumătatea corpului începe să coboare pe curent, semn că ai ajuns fără voia ta, din pescar cinstit, jepcar. Și se va duce așa probabil până la Budapesta și de acolo la Giurgiu, depinde cât fir ai pe mulinetă.

Raportul de mrene scăpate / mrene ajunse în minciog este de 5:1. Ăsta este pescuitul. Pescuim mai departe. Garam, anul trecut, șase episoade în seria “Expediții la noi acasă” ce pot fi văzute pe Fishing and Hunting Channel. 

Dacă le-ați ratat, le puteți viziona aici:

Episodul 1

Episodul 2

Episodul 3

Episodul 4

Episodul 5

Episodul 6

Mălin Mușatescu