Filmul River, râuri de poveste

În 2022, când am dat pentru prima oară play filmului australian River m-am trezit prins într-o experiență care m-a mișcat mai mult decât mă așteptam. Nu era doar un film documentar, era o odă pentru râuri, spusă prin imagini, muzică și narațiune. Emoțiile create, greu de descris în cuvinte, mi-au răspuns la o întrebare care mă bântuia de mai multă vreme: Ce vreau să fac în următorii ani?

Ei bine, da, vreau să merg la pescuit pe cât mai multe râuri, să le cunosc, să le ascult, să le simt, să le înțeleg, să povestesc despre ele, de la izvoare până la vărsare, fie că se pierd într-un fluviu, într-o mare sau direct în ocean.

Cum a continuat povestea mea cu filmul River

De fapt, filmul River mi-a pus o oglindă în față. Râurile m-au atras dintotdeauna, dar acum legătura asta devenise un drum clar. Au urmat râurile din România, Suedia, Slovacia, Grecia și două numere ale revistei Arhitectura pe care o coordonez în ultimii ani, Dunărea 1075 și Δ Dunării, reviste pe care vă recomand să le citiți, sunt disponibile integral și online.

Filmul River și începtul seriei “Râuri de poveste”  

Revenind la River, acesta nu este doar un film, e un punct de pornire, o poezie despre apă și felul în care râurile curg prin viața noastră.  M-a făcut să înțeleg de ce râurile mă atrag și de ce simt nevoia să le urmez pas cu pas. Acolo se ascunde povestea lor și, poate, și o parte din povestea mea. Urmează să le descopăr în continuare și să le împărtășesc cu voi, pentru că fiecare râu are o poveste care așteaptă să fie citită. Pe acest curs normal, în curând, voi scrie pe blog, într-un serial denumit “Râuri de poveste”, despre Hron (Slovacia) și Acheloos (Grecia).

Mi-am luat libertatea (nu știu cât de legal e, dar sper că se iartă) să vă aduc mai jos o parte din narațiunea filmului River. Și da, filmul este o experiență diferită, în ton cu cadrele superbe și muzica special compusă, dar cititul are darul lui de a-ți crea propriul film interior.

Filmul River (2021), narațiunea

Prin ghețari, curg fluxuri de apă topită. Eliberată de soare din existența ei lentă ca gheață, apa curgătoare începe să-și cânte drumul spre mare. Pentru a fi cu adevărat viu, un râu trebuie să fie sălbatic, sălbatic, voinic și nestingherit.

Tânjind după ocean, singurul său scop este să coboare. Timp de milioane de ani, oamenii au rătăcit pe pământ. Râurile au fost cele care au creat văi fertile, ne-au permis să ne stabilim și să locuim. Primele orașe au apărut pe malurile marilor cursuri de apă. Destinul nostru timpuriu a fost modelat de voința râurilor. Ne-am temut și le-am venerat ca forțe ale vieții și ale morții. Le-am venerat ca pe niște zei. Râurile ne-au inspirat ca specie, permițându-ne să prosperăm. De-a lungul timpului, ele au devenit autostrăzile prin care comerțul și tehnologia s-au răspândit în interior.

De asemenea, de-a lungul lor au curs poezia, poveștile și religiile, politica și conflictele. Râurile au făcut să crească orașele noastre, dar au fost, de asemenea, indiferente la planurile și visele oamenilor. Capricioase și imprevizibile, în timpul inundațiilor puteau face ravagii, iar în timpul secetei puteau dispărea complet. Așa că am inventat mijloace extraordinare de a le controla, de a le stăpâni forța. Și să le îmblânzim sălbăticia. Am descoperit cum să le reglăm și să le gestionăm, cum să le gestionăm ca pe niște mașini.

Am trecut de la a vedea râurile ca ființe vii la a le vedea ca resurse. Zeii noștri au devenit supușii noștri. Capacitatea noastră de a controla râurile a schimbat cursul istoriei. Secetele și inundațiile au fost evitate. Terenurile aride au devenit fertile. Râurile au contribuit la război și la pace. Au modelat imperii, au divizat națiuni și au hrănit omenirea. În multe locuri, râul este încă venerat, încă vital pentru viață. Și pentru moarte.

Venerarea apei este un dat pentru milioane de oameni. Puterea râului rămâne o putere sacră. Vindecă, consolează și curăță. Spală păcatul și purifică morții. Este o sursă de speranță, iubire și dorință. Este calea vieții. Pentru cei care trăiesc și mor lângă râu, râul lor este râul. Esențial pentru susținerea emoțională și spirituală. Esențial pentru supraviețuire.

Râurile exercită încă o influență imensă asupra noastră. Rețeaua globală de transport și conectare abia dacă mai este amintită în viața de zi cu zi. Astăzi, cele mai mari orașe ale lumii au toate un râu în centrul lor. Râurile au permis o prosperitate inimaginabilă pentru unii. Cu toate acestea, cu toată puterea lor, râurile sunt fragile, ușor de deteriorat și nu la fel de ușor de reparat. Vaste cursuri de apă au fost secate și redirecționate pentru a ne satisface nevoile în creștere.

Am făcut să înflorească deșerturile, încurajând iluzia abundenței infinite. Am încetat să mai mergem la râu. Acum, aducem râul la noi. Dar întotdeauna există un cost în aval. Cineva, undeva, trebuie să aibă mai puțin. Cantitatea de apă din hidrosferă nu s-a schimbat de când au căzut primele ploi. Dar numărul oamenilor de pe Pământ a crescut exponențial. Și fiecare dintre noi este extrem de dependent de apă. Amploarea proiectului uman a început să copleșească râurile lumii.

În prezent, aproape că nu mai există niciun râu care să nu fie traversat, fără baraje sau fără diguri. Cele mai mari baraje au reținut atât de multă apă încât au încetinit rotația pământului. Barajele fac miracolele posibile. Ele produc energie curată din puțin mai mult decât apă și gravitație. Ele potolesc setea a milioane de oameni. Rețin inundațiile, dar cu un asemenea cost. Blocat și static, un râu barajat stagnează. Sedimentele sale se depun pe fundul rezervorului. Barajele realizează ceea ce ar trebui să fie imposibil. Ele îneacă râurile. Odată deversată, curățată de sedimente, apa barajului aduce mai multe pagube decât viață. Câmpurile inundabile și deltele nu mai sunt hrănite de nămol.

Ciclul de regenerare de care depindem este rupt. Rețelele electrice, nu anotimpurile, determină debitul râului. Iar energia generată de baraje adesea nu ajunge la cei care au nevoie de ea. În numele progresului, ne-am împroșcat râurile cu otrăvuri. În fiecare an, înmulțirea algelor toxice afectează tot mai multe râuri și lacuri, făcând ca apa lor să nu mai poată fi umblată, să nu mai poată fi băută, ba chiar să fie fatală. În loc de sedimente și substanțe nutritive vitale, râurile transportă în fiecare an milioane de tone de deșeuri din plastic către mare.

Ca întotdeauna, cei mai săraci suferă cel mai mult. Bogăția unei țări este suferința alteia. Multe râuri luptă acum pentru supraviețuire. Ele gâfâie după apă, se adună în spatele barajelor, sunt canalizate prin orașe, golite de viață. Misterul și frumusețea unui râu sălbatic sunt dincolo de capacitatea noastră de înțelegere, dar în limita capacității noastre de distrugere. Râuri care curg de veacuri au fost întrerupte în decenii.

De nenumărate ori, nevoia din amonte și lăcomia din amonte au dus la dezastre în aval. Am devenit titani, capabili să ne modelăm lumea în moduri care vor dăinui milioane de ani de acum înainte. Dar și timpul curge, iar noi ne aflăm în amonte în fața unui viitor precar. Viața de acum a râurilor noastre va determina destinele generațiilor viitoare. Vom fi amintiți pentru tot ceea ce am făcut. Trebuie să ne întrebăm: suntem buni strămoși? Râurile trăiesc în timp, trecând prin milenii.

Ele ne oferă mult mai mult decât apă. Ne trec prin imaginație, ne înnoiesc spiritul. Cu o determinare liniștită, ele depășesc cele mai grele și mai puternice lucruri. În viitor. În cele din urmă, râul dispare în mare. Totuși, spiritul său nu se pierde pentru totdeauna. Moartea sa în ocean începe reîncarnarea sa. Apa nu poate fi creată sau distrusă. Ea doar își schimbă starea într-un ciclu nesfârșit de reînnoire, condusă de marele motor al soarelui. Pentru că și atmosfera este plină de apă în mișcare. Cerul are râuri. Vaste amazoane și nori de vapori curg din mare înapoi la sursă.

Împreună, aceste râuri ale cerului conțin mai multă apă decât toate pârâurile și râurile de pe Pământ la un loc. Multe culturi nu au uitat niciodată ce înseamnă să gândești ca un râu. Sau cum să asculte râurile. Ele știu că soarta râurilor și soarta oamenilor sunt inextricabile. Este ușor să uităm că există locuri și forțe care nu răspund la apăsarea unui comutator sau la rotirea unui cadran. Care au propriile lor ritmuri și ordine de existență.

Râurile sălbatice corectează această amnezie. Râurile sunt vulnerabile la răul nostru. Dar ele posedă și puteri miraculoase de recuperare. Dacă li se oferă o șansă, viața lor se revarsă înapoi. După ani de închisoare în spatele betonului, sedimentele lor sunt eliberate pentru a continua în josul râului și a hrăni din nou pământul. A gândi ca un râu înseamnă a visa în aval în timp.

Să ne imaginăm ce va curge departe în viitor din acțiunile noastre din prezent. Să fim buni strămoși pentru cei care vor veni după noi, în aval de noi. Ai grijă de râu și râul va avea grijă de tine. Ne împărtășim soarta cu râurile.

Curgem împreună.

Regia și echipa din spatele filmului River

River este un documentar australian lansat în 2021, regizat de Jennifer Peedom (cunoscută pentru Sherpa, 2015 și Mountain, 2017) împreună cu Joseph Nizeti. Filmul este narat de actorul Willem Dafoe, pe un text poetic scris de eseistul britanic Robert Macfarlane (Underland, Mountains of the Mind). Muzica aparține lui Richard Tognetti și Australian Chamber Orchestra, cu participarea lui William Barton (didgeridoo, voce). În unele proiecții speciale, filmul a fost prezentat live, cu orchestra cântând în sală, ceea ce a amplificat experiența imersivă.

Producția a fost realizată de casele Stranger Than Fiction Films și Dogwoof, cu sprijinul Screen Australia. Documentarul River face parte dintr-un triptic început cu Mountain (2017), aceeași echipă regizorală, muzicală și narativă.

Regie și montaj hipnotic

Cinematografia acestui film implică nume consacrate: Yann Arthus-Bertrand, Renan Ozturk, Peter McBride, Ben Knight ș.a.m.d. Rezultatul este o simfonie vizuală commpusă din panorame aeriene, cadre slow-motion ale apelor, juxtapuse cu imagini de poluare, baraje, plastic și secete.  Montajul semnat de Simon Njoo leagă totul într-o experiență hipnotică.

Locații și tehnici vizuale moderne

Filmările s-au desfășurat în 39 de locații internaționale: de la ghețarii din Alaska, Islanda și Himalaya, până la fluviile Asiei, Americii și Africii. Pandemia a impus o abordare colaborativă, cadre filmate de echipe locale, imagini din satelit furnizate de NASA, filmări cu drone și arhive super documentate.

Premii și recunoașterea valorii filmului River

În total, River a adunat 7 premii și 8 nominalizări la nivel internațional, potrivit IMDb.

La AACTA Awards 2022 a câștigat două dintre cele mai importante trofee, Best Feature Length Documentary și Best Original Music Score in a Documentary, alături de nominalizări pentru Best Editing (Simon Njoo) și Best Sound (Tara Webb, Robert Mackenzie). De asemenea, la ARIA Music Awards 2022 a fost premiat la categoria Best Original Soundtrack / Show Album, prin contribuția Australian Chamber Orchestra condusă de Richard Tognetti.

Unde poți vedea filmul River online

River poate fi vizionat pe mai multe platforme internaționale, deși în România accesul direct poate fi limitat, motiv pentru care un VPN ar putea fi util pentru cei din afara regiunii. Filmul este de asemenea disponibil pentru închiriere sau cumpărare pe Amazon / Prime Video, pentru biblioteci sau universități pe Kanopy, în SUA în cadrul programului Independent Lens pe PBS, pe Plex, iar pentru cei care au cont în alte regiuni, pe Netflix Australia. Informații suplimentare despre disponibilitate și platforme se găsesc pe JustWatch.

Watch, don’t touch, dar totuși unde vezi filmul River?

Sigur, există scurtături mai puțin ortodoxe să vezi filmul, dar vizonarea River merită să fie plătită. Un aport financiar mic, poate nesemnificativ, dar suficient ca să mai curgă și alte filme de acest nivel, cândva. La fel și aici, pe blog, poveștile râurilor nu trebuie să se oprească, trebuie să curgă mai departe. Urmează Hron, urmează Acheloos.

Va urma.

Scriem, citim, curgem împreună.

Pentru că noi, oamenii, suntem biblioteci.

Noi, oamenii, strângem și dăm mai departe povești.